Lucian Blaga – Tulburarea Apelor (1991)

Orădenii-vor-cânta-și-recita-versuri-semnate-Lucian-Blaga

În „Istoria dramaturgiei române contemporane”, Mircea Ghiţulescu apreciază că în opera teatrală blagiană „Drumul de la Zamolxe la Tulburarea apelor este ‘ progresul ‘ de la certitudine la îndoială”. Legată de piesa de debut prin tema coborârii sacrului în natură, în profan, drama în şase tablouri „Tulburarea apelor”, scrisă în 1922, însă publicată un an mai târziu, în 1923, la Cluj, reliefează, în imaginea umanului, semnificaţiile metafizice ale existenţei, autorul folosind drept fond al evenimenţialului epoca de expansiune a reformei lutherane din veacul al XVI- lea.

Conflictul dramatic se dezvoltă pe un dublu nivel: unul exterior, eresuri şi credinţe de factură religioasă şi altul de profunzime, înlăuntrul conştiinţei, în adâncimile „tulburate” ale fiinţei unui preot dintr-un sat transilvănean, personaj actant, denumit generic, în manieră expresionistă, Popa. Personajele exponenţiale, Popa, Nona şi Moşneagul, întruchipează, cum afirmă Tudor Vianu, „simboluri în acţiune”. De aceea, ele nu sunt individualităţi, rolul lor în acţiune fiind de a sugera drama unei experienţe umane, experienţă a căutării şi a cunoaşterii de sine, care în cele din urmă va determina o recrudescenţă a religiozităţii

În acest amestec de „poem faustian şi de dramă ibseniană”, care e „Tulburarea apelor”, evenimenţialul, situat sub zodia misterului existenţei, se decantează în mit. Spaţiul dramatic, al jocului, este cu predilecţie un spaţiu închis („o odaie ţărănească”, „laboratorul alchimistului Wolf”) în cinci din cele şase tablouri ale piesei, sugerând însăşi limita umanului. Se cuvine precizat că spaţiul închis, loc al mistuirii lăuntrice şi al consumpţiei celor mai puternice tensiuni umane, nu este la Lucian Blaga un spaţiu angoasant ca în teatrul absurdului, de exemplu, ci un spaţiu care permite deschiderea, pentru că însuşi demersul dramaturgului este ideatic, depăşind sensurile realităţii imediate, prin adâncirea şi plasarea lor în orizontul metafizic.

Vă invităm să ascultați dramatizarea din anul 1991 a acestei piese, fiind una dintre capodoperele Teatrului Național Radiofonic. Vă dorim AUDIȚIE PLĂCUTĂ !!!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s