Nikolai Vasilievici Gogol – Suflete Moarte

gogol

Misterios, nelipsit de umor, prezentând tipologii umane şi descriind Rusia anilor 1800,  poemul “Suflete moarte” reuşeşte să surprindă atât prin subiectul său cât şi prin istoria sa care nu este una comună.

Poemul este alcătuit din două volume rezultate din truda de şaptesprezece ani a autorului. În 1836  începe scrierea primului volum pentru ca în 1840 să înceapă munca la cel de-al doilea. Gogol arde manuscrisul celui de-al doilea volum care după toate aparenţele fusese finalizat reluând scrierea unei alte variante a acestuia în 1848. În 1851 lucrarea este terminată şi pregătită pentru tipar pentru ca în 1852 autorul să ardă manuscrisul pentru a doua oară. Nefinalizat şi cu anumite lipsuri în interiorul textului, capitolele volumului al doilea, au fost publicate pentru prima oară în 1855 sub titlul de “ Scrierile lui Gogol găsite după moartea autorului”.

Titlul poemului poate fi interpretat, la primul contact cu opera, în sensul său propriu, lipsit de semnificaţii metaforice. De altfel intenţia protagonistului, Pavel Ivanovici Cicikov, este de a ne convinge că “sufletele moarte” sunt doar ţăranii iobagi decedaţi, rămaşi înscrişi în registrele fiscale. Nu este nicidecum aşa. De asemenea titlul poate stârni şi un oarecare sentiment de panică, lucru care s-a întâmplat şi cu cenzorul imperial care nu a permis apariţia lucrării la Moscova din cauza titlului ei considerat “eretic” (despre acest lucru puteți asculta în evocarea din ciclul „Biografii, memorii”).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s