Anton Pavlovici Cehov – Unchiul Vanea

cehov-citate

Ca şi în alte scrieri ale dramaturgului rus, personajele din „Unchiul Vanea” sunt oameni imperfecţi, incompleţi. Idealul uman al lui Cehov apare şi într-o scrisoare către fratele său, Nikolai, din 1886: „Ei nu sunt flecari şi nu ţi se vâră în suflet cu destănuirile lor, când nu-i întreabă nimeni… Nu se depreciază ca să provoace compătimirea altora… Nu spun «Nimeni nu mă înţelege» sau «Mă irosesc pe fleacuri», pentru că asta înseamnă a căuta efecte ieftine, pentru că e banal, învechit şi fals…”.

Aceşti «ei» sunt oameni adevăraţi, demni, pe care dramaturgul, cu oroarea sa funciară de gesturi şi vorbe mari, îi numeşte, simplu, «oameni binecrescuţi». Or, în „Unchiul Vanea”, eroii nu fac altceva decât să se plângă, să se destăinuie, să se deprecieze necontenit, pe scurt, să flecărească.

În spectacol, sentimentul lipsei de comunicare dintre eroi are ceva definitiv şi covârşeşte cu atât mai mult cu cât există clipe în care s-ar părea că limitele propriei nefericiri pot fi depăşite, iar sufletele pot să se contopească.

Puteți asculta și evocarea dramei, într-o interpretare de zile mari:

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s