Euripide – Medeea (1974)

euripide

„Medeea” aduce în prim-plan personaje animate de pasiuni puternice, sfâșiate de lupta dintre patima mistuitoare și sentimentele pure, curate. Euripide pune aici accentul pe aspectele psihologice ale comportamentului eroilor săi. Nenorocirea personajelor este cauzată de propriile lor patimi și acțiuni.

Euripide surprinde în această operă, cu o deosebită profunzime psihologică, frământările, oscilațiile Medeei, care trece prin stări alternante de forță și slăbiciune, determinate de dorința ei de răzbunare și de dragostea pe care le-o poartă copiilor săi.

În „Medeea”, privirea ne este ațintită tot timpul asupra personajului principal. Interesul dramatic vine din crearea unui personaj profund uman, sfâșiat de frământări pasionale, pe cât de veridic, pe atât de tragic. Medeea este, prin excelență, o ființă pasională.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s