Horia Lovinescu – Paradisul (1990)

horia_large

În „Paradisul” apare un orizont tehnicist-absurd-ludic foarte înscenabil, pe care se poate miza şi astăzi. Piesa este depăşită… tehnologic, dar rămâne o parabolă a unui sistem abuziv (nu neapărat capitalismul, cum cerea partidul la vremea scrierii, ci chiar comunismul), pentru că ambiguitatea autorului dă piesei o dimensiune de text anti-.

Vă prezentăm în continuare adaptarea radiofonică făcută de Georgeta Răboj după această piesă:

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s