Valeriu Anania – Greul Pământului (2002)

Anania

În „Greul pământului”, Valeriu Anania creează un mit (mit valah în devenire, după cum este subtitrată piesa), transgresând dimensiunea istoriei spre cea a mitului. De fapt, istoria este reconfigurată, proiectată în posibil.

Fără a-și mai scutura țărâna de pe picioare, poemul dramatic „Greul pământului” intră în patrimoniul literar românesc venind din mituri. Nu unul, ci un mănunchi întreg de mituri sunt reunite aici. Scriitorul le curăță de patima lor, le topește în materia artistică, ca într-o retortă, le fierbe la temperatura înaltă a simțirii și ni le restituie, cu strălucirea lingoului de aur proaspăt.

Cultul Pământului-Mamă, ritul Caloianului, ritul Marii Treceri, ritul purtării unui bulgăre din pământul natal. Întreaga piesă este fundamentată pe acești piloni grei. Și, în același timp, traversată pe orizontală, ca de fulgere, de citate biblice, mai ales din Psalmii lui David, care o încing cu fir roșu de purtat la brâu, la inimă. Mergând spre o solemnitate cultică pe care limbajul piesei și-o împropriază. Anania creează personaje care dau ființă mitului: personajul Muma, întruchiparea pământului în dăinuire, cu rânduielile lui și personajul Ioniță Caloian, pliat pe personajul mitic Caloianul.

Vă invităm să ascultați în continuare cele șase episode ale dramatizării acestui poem pentru a afla cât este istorie și cât este realitate sufletească.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s