Biografii, Memorii: Marietta Sadova

marietta-sadova-489078l-poza

Marietta Sadova s-a născut la 14 iulie 1897, la Sibiu. Se numea Bârsan. Urmează Liceul călugărițelor franciscane de aici și apoi Conservatorul Dramatic din București, clasa Constantin Nottara şi Aristide Demetriade. La examenul de producție, din 13 iulie 1918, unde interpreta un Paj din feeria „Trandafirii roșii”, de Zaharia Bârsan, Liviu Rebreanu o remarcă „…d-ra Maria Bârsan e unul din elementele cele mai bune, cu sentiment mult, cu sobrietate în joc”. Și o angajează la Teatrul Național din București.

Întâmplarea face să-l cunoască, împreună cu colega sa Marietta Rareş, pe Ion Marin Sadoveanu (16 iunie 1893 – 2 februarie 1964), fiul medicului N. Marinescu, ce îşi adăugase Sadoveanu după denumirea moşiei sale, Sadova, pe care se afla comuna sa Damian din Dolj, spre a se deosebi de celălalt cunoscut medic, Gh. Marinescu (îşi luase diploma de doctor în medicină şi chirurgie, semnată de ministrul de atunci, Titu Maiorescu.). Fiul, cu diplomă în Drept (nu va profesa), bine şcolit, îndeosebi în cultura germană, se îndrăgostește de Marietta Bârsan. La 28 iunie 1919, fără ştirea şi încuviinţarea părinţilor, se logodesc. „M-am logodit sâmbătă cu Marietta Bârsan – îi scrie prietenului său, Traian Lăzărescu. Familia, mama nu ştie încă. Ştie vag şi mi-a făcut groaznice scene (de) intenţii; tata îmi aprobă intenţiile – nu ştie de logodnă”.

Se căsătoresc îndată şi, cuprinşi de visuri creatoare, la 30 iunie sunt la Paris. „Am o poftă nebună de lucru; Marietta idem – scrie aceluiaşi prieten. Ni se deschide Parisul ca un vast atelier cu un rai în el… Nu am numai senzaţia, dar certitudinea că încep o viaţă nouă şi cea adevărată”.

Familia Sadoveanu se stabileşte în Bucureşti după moartea tatălui lui Ion Marin, pe calea Victoriei, nr . 101, etajul II, scara B. Aici, au loc dezbateri de mare rafinament cultural, şi cei doi buni prieteni, Ion Marin şi Tudor Vianu fondează gruparea „Poesis”, iar Marietta devine neobositul animator, „madame Poesis”, cum o numeşte admirativ Nicolae Iorga.

Gruparea „Poesis” se prezintă publicului, în aula Fundaţiei pentru literatură, cu serii de conferinţe, din 12 noiembrie 1921 până prin 1929, privind autori şi direcţii noi din cultura şi teatrul european. Prima conferinţă Organizarea şi estetica teatrului de la „Vieux Colombier” a lui Copeau, o susţine Ion Marin Sadoveanu, apoi, Bernard Shaw de Tudor Vianu, Frank Wedekind de Eugen Filotti, August Strindberg de A. Dominic și altele de Ralea și Perpessicius, Marietta asigurând regia fragmentelor demonstrative. Sub acelaşi patronaj, se pune în scenă, experimental, pe cheltuiala lui Ion Marin Sadoveanu, în 1922 la Ateneul Român, piesa „Sora Beatrice”, de Maurice Maeterlinck, în care Marietta joacă rolul titular.

Marietta este angajată în Compania Marioarei Voiculescu (1923-1924) și în Compania „Bulandra” (1924-1927). În anul 1926, familia Sadoveanu divorțează, Marietta rămânând să poarte, ca pseudonim, din 1929, numele fără terminaţie, adică Sadova.

Marietta Sadova trece prin Teatrul „Fantasio” al lui Ion Iancovescu (1928-1929) şi revine pe scena Teatrului Naţional din 1929 până în 1947. Se impune ca o personalitate a scenei româneşti. Din 1938 până în 1957 începe şi-şi desfăşoară o prodigioasă carieră didactică. Exerciţiile artei dramatice, cartea ei din 1942, devine de referinţă pentru toţi cei implicaţi în actul teatral: profesori şi studenţi, actori, scenografi şi regizori. Îi învăţă pe studenţi să se dăruiască total. Le spune: „Talentul e fragil ca o floare. Sufletul actorului trebuie păstrat umed”. Solicita exigenţă: „Concesia nu poate avea nimic comun cu un actor – pentru că ea, concesia, roade personalitatea şi talentul actorului ca rugina şi cariile”. Pune accentul pe necesitatea culturii omului de teatru. „Actorul trebuie să culeagă din ceea ce a adunat un stup întreg”. Exemplu îi este Eminescu, omul, cronicarul de teatru şi scriitorul. „Le spun mereu ce a zis Eminescu – zice ea – despre actori. El ne cere să nu vorbim la întâmplare, fiindcă avem o limbă frumoasă, una din cele mai armonioase din lume”.

Ca regizor solicită actorilor rostirea frumoasă a limbii române. Ca profesor, îi ies în evidenţă harul pedagogic, rigoarea didactică şi fineţea psihologică. Devine maestra Marietta Sadova. Dintre ultimii studenţi: Leopoldina Bălănuţă, Emanuel Petruţ, Dumitru Furdui, sau Florin Piersic.

Ar mai fi multe de spus despre Marietta Sadova, dar vă invităm să le descoperiți singuri ascultând cele două evocări realizate în cadrul emisiunii „Biografii, memorii”, după scenariile scrise de Vera Molea şi Magda Duţu, cu regia artistică semnată de Petru Hadârcă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s