Ion Creangă – Ivan Turbincă (2018)

Se pare că nicio altă lucrare de-a lui Ion Creangă nu a declanșat atâtea discuții precum povestea lui Ivan Turbincă. Motivul discuțiilor a fost originea poveștii. Vasile Coroban scria în prefața sa la ediția în limba rusă a operei lui Creangă că „povestea Ivan Turbincă, de exemplu, are ca sursă de inspiraţie nu doar motive folclorice ruseşti, precum susţin unii cercetători”, iar în versiunea din 1966 a acestei cărți, într-o prefață nesemnată, se spune că „Sursa nemijlocită a poveştii Ivan Turbincă a fost, fără îndoială, o variantă moldovenească, auzită de scriitor de la oamenii simpli, din popor”.

Apoi, propagandistic, se continuă: „…precum s-a mai spus, materialul folcloric a fost folosit de Creangă prin excelenţă în spirit creativ, fortificându-l cu informaţii din viaţa curentă. Nu poate fi întâmplător faptul că povestea Ivan Turbincă a fost scrisă în anii 1877-1878, când zeci de mii de ţărani ruşi în uniforme militare luptau pe frontul ruso-turc din Balcani, ajutându-i pe moldoveni şi valahi să se elibereze de jugul otoman, alături de ei avându-i şi pe ostaşii moldoveni. Acest lucru a contribuit şi mai mult la prietenia popoarelor moldovenesc şi rus. Povestea Ivan Turbincă este exemplul unui extrem de cald sentiment de prietenie al poporului moldovenesc faţă de simplul şi modestul om rus şi de admiraţie pentru deosebitele sale valori morale.”

M.P. Alexeev remarcă cum „,În folclorul popoarelor din Europa occidentală este răspândit pe larg fabulosul subiect despre un cartofor, un chefliu, un morar etc., dar cel mai răspândit e cel despre un soldat care joacă în cărţi cu diavolii sau cu Moartea, după care ajunge în infern şi graţie vitejiei şi a isteţimii sale fireşti nu doar că evadează de acolo, ci, câştigând în cărţi de la cornoraţi şi chiar de la însuşi Scaraoţchi, le ajută şi altor suflete de păcătoşi să scape de chinurile iadului, strămutându-le în paradis. Într-o serie de variante, în locul diavolului figurează Moartea care-i pierde soldatului în cărţi şi este nevoită să se bage într-un sac din care nu mai poate ieşi sau să se caţăre într-un copac de unde nu este în stare să coboare.”

Dar, oricare ar fi originea, cert este că Ion Creangă a reușit să aducă în literatura românească un personaj aparte, comic la prima vedere. Dar povestea lui Creangă e departe de a fi senină şi plină de veselie precum pare la prima vedere. Dualismul care-l caracterizează pe Ivan Turbincă îşi are obârşia în neliniştea interioară a unui spirit rătăcitor, smuls cu forţa din solul matern, dar fără a prinde rădăcini în altă parte, a unui spirit ce-i copleşeşte întreaga sa viaţă mireană, dedicată slujbei militare, deloc paşnice, spirit antrenat în căutarea firească şi naturală a uni rost, rămas însă nerealizat până la apusul vieţii sale.

Vă invităm să ascultați ÎN PREMIERĂ varianta radiofonică realizată cu ocazia împlinirii a 181 de ani de la nașterea scriitorului, după o dramatizare de Costin Tuchilă, avându-l ca regizor artistic pe Vasile Manta. Vă dorim AUDIȚIE PLĂCUTĂ!!!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s