Alexandru Codin Mironescu – Rugul Aprins. Calea Întru Lăuntrul Inimii (2019)

alexandru mironescu

Alexadru Mironescu a fost una dintre mințile strălucitoare ale României interbelice. A fost om de știință, eseist, filosof, profesor universitar și colecționar de artă. Totodată a fost deținut politic sub regimul comunist. A fost unul dintre membrii de seamă al grupării „Rugul Aprins”, fiind chiar unul dintre cei trei fondatori. A fost un supraviețuitor, un spirit viu al secolului al XX-lea.

Libertatea în gândire, dezinvoltura cu care scrie despre oameni de cultură, scriitori oportunişti, trăitori şi beneficiari ai noilor idei revoluţionare, limpezimea ideilor, nu puteau rămâne fără repercusiuni din partea „jefuitorilor de suflete”. Format în climatul interbelic, educat în spiritul riguros al adevărului ştiinţific, dăruit cu o excelentă capacitate de analiză, Alexandru Mironescu nu poate accepta improvizaţiile, incompetenţa, „inepuizabila savantă mediocritate”.

În anul 1947, membrii Rugului Aprins se întâlnesc chiar în casa lui Alexandru Mironescu. La una dintre întâlniri este invitat şi Părintele Cleopa, venit la Bucureşti pentru a cumpăra „sfinte vase pentru paraclis”. Din anii 48, Rugul Aprins este interzis, întâlnirile căpătând, în concepţia comuniştilor, caracter subversiv.

Presiunile, urmăririle, tracasările devin din ce în ce mai pronunţate, mai vizibile. În februarie 1956, fostul magnat stalinist Nikita Hrușciov atacă violent „cultul personalităţii” lui Stalin. Celebrul „Raport Secret” este o lovitură fără precedent pentru maşina propagandistică sovietică, cu efecte uriaşe în întreg blocul comunist. Discursul lui Hruşciov a durat patru ore şi vorbea deschis despre „abuzurile grave de putere” ale lui Stalin, despre execuțiile în masă, despre deportarea brutală a grupurilor etnice, despre victimele comunismului. Unda de şoc, după Raportul Secret, a produs revolte în Polonia, apoi în Ungaria şi, în octombrie 1956, şi în rândurile studenţimii române. Încep arestările, anchetele, condamnările.

Gruparea „Rugul Aprins” reintră şi el în atenţia Securităţii, iar în 1958 membrii grupului sunt arestaţi, judecaţi şi condamnaţi.

Despre suferinţele din închisoare, Alexandru Mironescu vorbeşte oarecum indirect, ca reacţie la piesa „Le Vicaire”, de Rolf Hochhuth, publicată în 1963 şi interzisă în Franţa, „cartea unui evreu revoltat de neintervenţia sau de tăcerea Papei Pius XII în chestiunea masacrării naziste a evreilor”. O carte pe care, deşi o priveşte iniţial cu circumspecţie, o citeşte tocmai datorită controverselor din jurul ei, pregătit să îi condamne „patima” şi eventualele exagerări inutile. Găseşte însă, în rândurile scrise de Hochhuth, „un document omenesc de o obiectivitate convingătoare, de o intensitate dramatică covârşitoare”, se identifică şi retrăieşte suferinţa, a sa şi a aproapelui său.

Dan Puric readuce la viață evenimente din timpul „Rugului Aprins” și din timpul în care Alexandru Mironescu a stat încarcerat, după scenariul lui Ion-Costin Manoliu. Vă invităm să ascultați ÎN PREMIERĂ această evocare, dorindu-vă AUDIȚIE PLĂCUTĂ!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s