Biografii, Memorii: Povestea Elisabetei Rizea

Elisabeta Rizea s-a născut într-o familie de țărani, în anul 1912, în apropiere de Curtea de Argeș. A fost nepoata fruntașului țărănist Gheorghe Șuța, ucis de Securitate în 1948. A ispășit 13 ani de temniță grea pentru că a sprijinit activ „Banda teroristă” Arsenescu-Arnăuțoiu, eroii rezistenței anticomuniste din Munții Făgărașului.

A fost o femeie simplă de la țară, cu o bucată mică de pământ și o căsuță modestă din lemn, acoperită cu șindrilă, având în curte câteva animale. Îmbrăcămintea ei zilnică era portul național, brodat cu modele complicate în alb și negru. Abandonează școala la vârsta de 14 ani pentru a își urma destinul, acela de a munci pământul pentru a-și putea duce existența.

Atunci când comuniștii au venit la putere în anul 1945, ca un răspuns, Elisabeta Rizea s-a alăturat rezistenței și a aprovizionat cu mâncare și bani timp de 4 ani pe luptătorii din munți. Opoziția ei față de expropierea comunistă, precum și faptul că soțul ei, Gheorghe, se alăturase luptătorilor rezistenței, au dus la torturi și ani buni de închisoare. A fost numită „dușman al poporului”, iar gospodăria ei a fost etichetată drept „casă de bandiți”, apelative ce reprezentau cele mai grave acuzații într-un stat comunist. A fost condamnată la 7 ani de închisoare. În faimoasa închisoare de la Pitești, Elisabeta Rizea a fost pusă în lanțuri și închisă în celulă de maximă securitate.

Este eliberată în primăvara anului 1958, continuând să ia legătura cu ofițetii din Rezistență prin intermediul unei scorburi a unui copac din Valea Morii. Atunci când conducătorul rezistenței anti-comuniste (Gheorghe Arsenescu) a fost arestat în anul 1961, Elisabeta Rizea este arestată din nou, iar sentința îi este prelungită cu încă 25 de ani. Este transferată la închisoarea Mislea (închisoarea centrală a femeilor deținute politic), unde e închisă alături de soția lui Ion Mihalache și de zeci de femei legionare. În timpul încarcerării este torturată pentru ideile ei, printr altele fiind atârnată cu părul de un cârlig și bătută până la pierderea cunoștinței.

În termenii amnistiei generale din anul 1964, Elisabeta Rizea este eliberată. Timp de aproape 30 de ani a fost ținută sub supravegherea strictă a organelor de anchetă. Era chemată permanent la interogatorii și, împreună cu soțul său, este considerată „dușman al poporului”.

În anul 2004, la un an de la moartea Elisabetei Rizea, s-a realizat un document radiofonic (în două părți) cu mărturii din viața simbolului de la Nucșoara, pe care vă invităm să îl ascultați în continuare. Vă dorim AUDIȚIE PLĂCUTĂ!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s